Al doilea sonet Verde Bun

Sonete verzi din Gradina Ursului de la Voinesti

Stam și priveam copilul, în ziua cu mult soare:
Sătul, de-acum, de iarnă, cu ochii spre azur
Simțeam, în zbor de păsări, cum vine primăvara
Și cum întreaga fire îmbrac-al ei contur!

În spate-aveam, vezi bine, noianul de zăpadă
Și vântul cel subțire, adânc pătruns în oase!
În față totul râde, în verde și albastru:
Iar vine primăvara, cu clipele-i frumoase…

Stam și priveam copilul. Cuminte, cum era,
El priveghea grădina, să înverzească toată!
Avea în el răbdarea, de veacuri adunată

De-a aștepta splendoarea în fiecare an:
Să așezăm în verde și-n bunătăți de-o viață
Să nu uităm: ce-i verde pe oameni îi răsfață!